duminică, 9 august 2009

Un nou inceput...

Un nou inceput sau poate nu... O scanteie care a reaprins focul ce a fost odata? Nu despre asta este vorba. Un moment de liniste si apoi o hotarare care iti schimba viata. Vii s-a intamplat?!


Este vara...Frumos anotimp... soare, mare, munte, cluburi, terase si asa mai departe... O insomnie totala in randul tinerilor, dar nu numai... O perioada in care simti ca traiesti si visezi la o viata mai buna. De obicei vara este anotimpul preferat... Un anotimp in care nu platesti energia termica, cand intretinerea vine mai putin, cand grijile cotidiene parca se evapora datorita caldurii. Dar asta se intampla in randul pamantenilor... Extraterestii de Dorobanti "fac arogante", iar la terase vezi numai domnisaoare insotite de domni care isi etaleza sub soare masinile cumparate in leasing, care valoareaza mai mult decat apartamentele lor. Imaginea lor de oameni cu stare nu pare afectata de criza financiara, care pe noi pamantenii ne-a distrus psihic si ne-a facut sa ne reorientam catre locuri in care apa plata nu e de firma, iar buzunarul nostru nu striga ajutor in momentul in care vedem nota de plata. Snobismul si prostia este la ea acasa, insolenta si aroganta sunt deja calitati definitorii in randul domnisoarelor cu stil, care viseaza la o viata fara griji sperand ''sa puna laba" pe un domn generos, care sa-i ofere ceea ce si-a visat de la viata. Anotimpul in care isi scot armele din dotare, arsenalul greu care probabil le-a costat in jur de 60 de milioane si buzele din botox. Piata este diversa si atractiva, iar daca te tine buzunarul poti pleca in fiecare seara cu un alt exemplar acasa. Nu conteaza daca sunt "prietene" se stie prea bine ca intre prietene totul se imparte. Se complac in postura de femei intretinute si dorm pe ele. Se vor trezi la 30 de ani ca o "prospatura" le va lua de sub nas tot ce au cladit ele...

Am 21 de ani. Deja sunt plictisita de cluburi, de petreceri, de aniversari, de distractii care nu se termina nici macar cand rasare soarele... Imi doresc sa reusesc in viata si simt ca toti anii acestia in care m-am distrat i-am irosit pe placeri efemere...
M-am saturat sa fiu catalogata drept femeie intretinuta de persoane care nici macar nu-mi cunosc numele, iar de purtat o conversatie nici nu mai se pune problema.
Nu sunt modesta. Sunt constiienta de faptul ca arat bine si multumesc naturii ca m-a inzestrat cu toate "calitatile" unei femei. Dar natura pe langa trup iti mai da si creier. Depinde doar de tine daca vrei sa-l folosesti.Tineretea si frumusetea sunt trecatoare, iar Dumnezeu iti da, dar in traista nu-ti baga.

...
(Va urma)

sâmbătă, 7 martie 2009

God is a Funny Guy


Oare platim pentru greselile noastre? Se intoarce roata, sau, ca pedeapsa, privim povara suferintei celor dragi? S-a intamplat vreodata sa aveti o pasa proasta? Si sa sperati, sa va rugati sa aveti puterea, sa treceti peste si, sa va afundati tot mai mult in ea? Devine o dependenta de durere... Se pare ca nu mai stii sa fii fericit! Nimic nu iti poate alunga tristea din adancul sufletului. Poate daca ... si iarasi se intampla ceva prapastios in viata ta, de care te impotmolesti. Simti ca nu mai suporti, dar in acelasi timp, nu poti renunta la lupta atunci cand toti din jurul tau isi pun speranta in tine. Pentru ca TU reusesti intotdeauna, pentru ca ei cred in TINE! Doar au nevoie de asta, nu? Ce se intampla atunci cand o greseala ne marcheaza pentru tot restul vietii?Un simplu apel respins, atunci cand o persoana avea cel mai mult nevoie de tine... Un NU hotarat, pe care il vei regreta toata viata, un PLEACA, atunci cand esti singurul care ii poti alina durerea... Cand simti ca ai schimbat o viata printr-o decizie...
***
V-ati gandit vreodata ca poate in acest fel Dumnezeu ne pedepseste?! Vrea sa ne dam seama ca El, intradevar, exista si daca nu ne comportam cum trebuie, poate sa ne ia totul? Daca pentru un refuz am distrus viata unui om, atunci e timpul ca si el sa ne-o distruga pe-a noastra, sau pe a celor dragi noua? E o teorie - o sa spuneti - dar eu am trait-o pe pielea mea si nu a fost prea placut. Dar intind sa cred ca acum El si-a dat seama ca m-a pedepsit destul si ca am constientizat gravitatea faptelor mele, iar pe viitor voi incerca sa nu mai fac rau... sa ma gandesc inca o data inainte sa dau un raspuns negativ.
Ce pacate am facut, probabil, va intrebati acum... Ei bine, cele mai mari pacate ale mele sunt vanitatea si indiferenta, iar prin ele am ranit multe persoane - de la familie pana la prieteni... Nu sunt mandra de mine, iar daca pentru a ma schimba trebuia sa indur toate necazurile din aceasta perioada, inseamna ca Dumnezeu a facut o treaba buna.
De ce sa nu fim mai buni? Intr-un final vom fii rasplatiti pentru asta...
P.S. Nu sunt adepta vreunei secte si nici nu incerc prin postarea aceasta sa va fac sa va duceti mai des la biserica. Am simtit ca trebuie sa va impartasesc si voua experienta mea, fara sa aibe vreo legatura cu religia in sine.

miercuri, 4 martie 2009

Primavara


A venit primavara... De ce?! Eu nu ma simt in stare sa o primesc cu bratele deschise. In suflet port o iarna geroasa si orice urma de speranta, momentan nu are loc in el. „Un pas mai aproape spre vara...” citeam undeva... Ce inseamna primavara? De ce se ne gandim la ea ca la o perioada de tranzitie? De ce sa asteptam sa treaca ca sa ne bucuram de vara? Sunt nascuta in acesta perioada si e un anotimp in care eu ma trasform, in care visele prind, iar contur, in care imi schimb garderoba, in care renunt la povara hainelor groase si ma bucur de pomiii infloriti, de parfumul care se simte in aer... Dar acum nu ma simt in stare... Nu vreau sa simt bucurie, nu vreau sa mai am sperante, nu imi permit sa fiu dezamagita inca o data!

duminică, 15 februarie 2009

Fara principii si fara morala...


"Prefacatorie" este cuvantul care mi-a atras atentia astazi.In DEX il regasim cu urmatoarea definitie:1) Lipsă de sinceritate; făţărnicie; ipocrizie; duplicitate.2) Stare a celui care se preface. 3) Comportare de om prefăcut.
Exemple de oameni prefacuti as putea sa va dau destule, dar nu cred ca este cazul sa le facem publicitate, fie ea si negativa...
Cati dintre voi ati cunoscut astfel de oameni? Si cat de mult va afectat, personal, ipocrizia lor?
Care este logica in comportamentul lor?De ce se poarta asa?
La aceste, ultime, doua intrebari se pare ca va pot oferii raspunsuri:
In primul rand, omul prefacut nu are incredere in nimeni. De ce? Pentru ca traieste cu impresia ca toti cei din jur sunt niste etaloane ale propriului sine.Asadar nu are prieteni adevarati.
In al doilea rand, vrea sa demontreze, prin jocurile de culise si manipularea celorlalti , ca este cel mai bun, cel mai tare si ca, daca vrea, poate sa te "faca".
In al treilea rand se inconjoara de lingusitori, pentru ca acestia ii hranesc lui ego-ul, iar in felul acesta el se simte multumit.

As putea sa va ofer un exemplu de persoana prefacuta, pe care am intanlit-o anul trecut.
La prima vedere, parea cea mai cumsecade persoana si cea mai competenta. Modul in care vorbea era exemplar, zambea si te facea sa te simti bine. Dupa ce te relaxai, in schimb, cu zambetul pe buze, iti spunea, mai mult sau mai putin direct, ca nu esti bun de nimic! Si te facea sa te simti ca un ratat, care nu are ce cauta langa ea. Ii placea sa provoace suferinta in randul celor "mici", care nu aveau cum sa ii dea nici o replica, de teama. Nu ii placeau luptele drepte cu adversari pe masura, iar cand se ajungea la asa ceva trisa si apela la alte jocuri de culise pentru a castiga batalia.

Termenul de "prefacatorie" ii se potriveste manusa si dupa parerea mea ar trebui ca in dictionar, cand vom cauta acest termen sa apara si numele acestei persoane.
Din pacate, nu pot sa-l fac public, pentru ca eu sunt prea "mica", ca ma pot masura cu acesta personalitate marcanta a prefacatoriei din Romania, dar va sfatuiesc , daca intanliti astfel de persoane, sa le evitati si sa incercati pe cat posibil sa nu interactionati cu ele, pentru ca sunt periculoase.Se hranesc cu voi, asa cu se hraneau vampirii cu sangele fecioarelor!
Va doresc succes!

sâmbătă, 14 februarie 2009

O lume fara noi



Ce s-a intamplat cu noi?!Ne-am cufundat in griji intr-un neant, in care ne zbatem sa supravietuim, in care puterea banului a pus stapanire pe viata si pe existenta noastra...


Ce s-a intamplat cu inocenta?!Oare mai putem sa fim asa cum eram odata?!Senzatia aceea de liniste sufleteasca, in care nu ne pasa, sau, mai bine, nu avem de ce ne teme, unde viata era roz , iar noi eram centrul univesului?Momentul in care simteam ca fiinta de langa noi reprezinta totul, ca ea va exista pentru toata viata noastra si ne va ocroti de spaimele viitoare?!


Unde e iubirea pura, in care nu distingeam nici o urma de materialism si prefacatorie, in care eram doar noi! Cand ne-am transformat in fiintele acestea grotesti, in care existenta se rezuma decat la nevoile primare...Cand ne-am indobitocit?Care a fost cauza schimbarii noastre?Cand ne-am pierdut inocenta?Sunt intrebari pe care mi-i le pun cu parere de rau, pentru ca nu reusesc sa gasesc un raspuns plauzibil la ele.


Sa inchidem ochii si sa ne trezim asa cum eram atunci, fara pacate si fara minciuni, fara dorinte primare, cu inocenta primului rasarit la malul marii, entuziasmul pe care l-am avut, cand l-am vazut pe el/ea;emotia primului sarut si fericirea primei iubiri!Dar nu se poate...


Ne-am maturizat inainte de vreme, iar acum tanjim dupa o proiectie a noastra in trecut.Ne-am schimbat si fiinta aceea inocenta nu mai exista!A murit odata cu vremea si oricat am incerca sa o inviem, nu va mai fii la fel...De ce nu mai putem iubi cu adevarat? De ce nu mai putem darui totul, fara sa mai cerem ceva in schimb?!Sa fie devina el/ea?Nu am gasit persoana potrivita sau pur si simplu chiar exista decat o iubire adevarata, iar restul sunt decat proiectii ale acesteia?Se spune ca odata ce iubesti cu adevarat, iubesti pentru toata viata.Dar oare cum ne dam seama ca am gasit-o? Poate am intanlit-o si i-am dat drumul inainte de vreme... Sau poate ca nu exista iubire, decat pentru inocenti, dar ce frumos este sa iubesti, sa te simti in al 9-lea cer fara un motiv anume, sa zambesti si sa fii cu capul in nori ...sa simti fiori atunci cand il/o vezi si te priveste...


De ce sa ne aducem aminte de aceste sentimente doar de Sf. Valentin? Ne trebuie oare aceasta sarbatoare comerciala, ca sa ne amintim de ceea ce am pierdut/de ceea ce simtim?!

joi, 29 ianuarie 2009

Criza financiara


Mai pe toate posturile se vorbeste despre criza financiara, despre cum afecteaza Romania, cat de mare va fii deficitul bugetar, daca va exista crestere economica...

Hadeti sa le analizam pe rand, pentru ca nu stiu ce se intampla de la un timp, dar presa in loc sa clarifice care este situatia, mai mult baga ceata in oamenii de rand care, deja, dupa parerea mea, nu mai stiu ce sa creada.De fapt un sigur lucru este cert.Ca nu e de bine ce se intampla....

La un moment dat am auzit ca romanii for face fata acestei crize, pentru ca suntem un popor inventiv, si vom cauta o cale, prin care sa nu ne lasam afectati de acest lucru...Dragilor, suntem un popor de oameni inventivi , intradevar, dar nu magicieni...bineinteles ca ne va afecta...Criza financiara a devenit deja o stare psihica.Si cum sa nu te simti deprimat atunci cand nu stii sigur, daca te vor da sefii tai afara pentru ca esti ultimul venit sau ai un contract de munca pe perioada determinata, cand in jurul tau cresc numarul somerilor, iar ratele la banci nu se platesc cu apa de la robinet.Am un prieten care avea o functie destul de bunicica in domeniul imobiliarelor si a demisionat inainte de aceasta criza,iar acum se pare ca nu se mai poate angaja...Angajatorii sunt in stand by.Nu se mai angajeaza pe nicaieri se pare... Unele firme iau masuri de precautie, chiar daca nu au fost afectate de aceasta criza. Ma intreb oare daca nu cumva se profita de aceasta situatie! Pai se pare ca in aceasta perioada nu se mai fac mariri de salariu si se incearca pe cat posibil sa se dea vina pe aceasta situatie... Unele companii care au inregistrat un profit de top anul trecut, au inceput sa faca din aceasta criza o modalitate de a refuza drepturile angajatilor...

Poate ca ar trebui sa intelegem ca majorarea salariilor sau a pensiilor, nu va creste nivelul de trai.Dimpotriva! Aceata crestere este direct proportionala inflatia...


Haideti sa marim pensiile....excelent, nu am nimic cu pensionarii, dar nu toti pensionarii au nevoie de majorari...Adica tanti Leana de la tara, care are vaca si purcel si pasari in curte si pamant nu moare de foame, dar pensiile de handicapati sunt mai mici si de ele nu vorbesc politicienii nostrii...Se intelege ca un om cu deficiente are mai multa nevoie de ingrijire decat unul care la viata lui a fost in armata si acum are pensia de 20 de ori mai mare decat a unuia ..si de ce daca nu implinesti anii in campul muncii, cu 5 ani de exemplu pensia se injumatateste?



Poate ca va ganditi ca am innebunit ca va vorbesc despre aceste lucruri, poate ca v-ati fii asteptat sa gasiti in acest blog alceva, niste fraze siropoase, un jurnal de adolescenta, sau poate ca nu va pasa de viitor...Ei bine ar fii timpul sa va pese!Tara arde si baba se piaptana, cam asa se poate numi atitudinea voastra in fata problemelor cotidiene.


Criza financiara nu se poate rezolva de la sine.Trebuie sa punem osu la treaba si sa venim cu idei noi de business-uri, finantate sau nu de UE, haideti sa acesam fonduri, sa ne punem mintea la contributie, pentru ca putem sa facem ceva.Nu mai leneviti pe messenger si pe Hi5, nu mai cheltuiti banii parintilor pentru distractie.Faceti ceva productiv, si in felul acesta vom putea sa ne ridicam la linia de plutire.Da! Romanii sunt inventivi...Sa "faurim" modalitati de a face bani.Acum este sansa noastra sa ne demonstram competentele in fata intregii Europe si americanilor.Sa aratam ce poate face un roman...Suntem printre primele cele mai destepte popoare din lume.Hadeti sa aratam asta !

luni, 26 ianuarie 2009

Bun venit!


Suna a cliseu, dar este de datoria mea ca gazda a acestui blog, sa va spun: "Bun venit!"

Sunt anul II la Filosofie si Jurnalism si am considerat ca este o buna metoda de a-mi pune in aplicare cunostintele acumulate in anii de facultate.

S-a tot discutat ca bloggurile sunt in trend, dar nu aceasta a fost intentia mea.

Nu vreau sa va plictisesc!Vreau sa-mi spuneti parerea voastra despre problemele cotidiene si poate ca, in felul acesta, vom reusi sa transformam Romania, intr-o tara de oameni civilizati si informati.
Sa pornim pe acest drum cu sufletul curat.

Hai sa fim sinceri!
A.