Oare platim pentru greselile noastre? Se intoarce roata, sau, ca pedeapsa, privim povara suferintei celor dragi? S-a intamplat vreodata sa aveti o pasa proasta? Si sa sperati, sa va rugati sa aveti puterea, sa treceti peste si, sa va afundati tot mai mult in ea? Devine o dependenta de durere... Se pare ca nu mai stii sa fii fericit! Nimic nu iti poate alunga tristea din adancul sufletului. Poate daca ... si iarasi se intampla ceva prapastios in viata ta, de care te impotmolesti. Simti ca nu mai suporti, dar in acelasi timp, nu poti renunta la lupta atunci cand toti din jurul tau isi pun speranta in tine. Pentru ca TU reusesti intotdeauna, pentru ca ei cred in TINE! Doar au nevoie de asta, nu? Ce se intampla atunci cand o greseala ne marcheaza pentru tot restul vietii?Un simplu apel respins, atunci cand o persoana avea cel mai mult nevoie de tine... Un NU hotarat, pe care il vei regreta toata viata, un PLEACA, atunci cand esti singurul care ii poti alina durerea... Cand simti ca ai schimbat o viata printr-o decizie...
***
V-ati gandit vreodata ca poate in acest fel Dumnezeu ne pedepseste?! Vrea sa ne dam seama ca El, intradevar, exista si daca nu ne comportam cum trebuie, poate sa ne ia totul? Daca pentru un refuz am distrus viata unui om, atunci e timpul ca si el sa ne-o distruga pe-a noastra, sau pe a celor dragi noua? E o teorie - o sa spuneti - dar eu am trait-o pe pielea mea si nu a fost prea placut. Dar intind sa cred ca acum El si-a dat seama ca m-a pedepsit destul si ca am constientizat gravitatea faptelor mele, iar pe viitor voi incerca sa nu mai fac rau... sa ma gandesc inca o data inainte sa dau un raspuns negativ.
Ce pacate am facut, probabil, va intrebati acum... Ei bine, cele mai mari pacate ale mele sunt vanitatea si indiferenta, iar prin ele am ranit multe persoane - de la familie pana la prieteni... Nu sunt mandra de mine, iar daca pentru a ma schimba trebuia sa indur toate necazurile din aceasta perioada, inseamna ca Dumnezeu a facut o treaba buna.
De ce sa nu fim mai buni? Intr-un final vom fii rasplatiti pentru asta...
P.S. Nu sunt adepta vreunei secte si nici nu incerc prin postarea aceasta sa va fac sa va duceti mai des la biserica. Am simtit ca trebuie sa va impartasesc si voua experienta mea, fara sa aibe vreo legatura cu religia in sine.
Si ar trebui sa mai continui, sunt atat de multe de spus...
RăspundețiȘtergeree tare greu sa tii pasul sau sa faci o contabilitate a gandurilor, gesturilor sau faptelor urate si rele. cert e ca avem o constiinta si ea ne mai trage din cand in cand de maneca atunci cand cresim. ei, si daca am fi perfecti, nu ne-am mai numi oameni.
RăspundețiȘtergereuite ce mi-a spus un preot, o data, cand vorbeam despre oamenii care ridica mana asupra altor oameni si ii lovesc: "ia sa ne gandim...omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu...si atunci, cand ridici mana asupra altui om, e ca si cum l-ai lovi pe Dumnezeu." cam asa si cu faptele rele...poti sa ii faci rau celuilalt? Dumnezeului din el?