duminică, 15 februarie 2009

Fara principii si fara morala...


"Prefacatorie" este cuvantul care mi-a atras atentia astazi.In DEX il regasim cu urmatoarea definitie:1) Lipsă de sinceritate; făţărnicie; ipocrizie; duplicitate.2) Stare a celui care se preface. 3) Comportare de om prefăcut.
Exemple de oameni prefacuti as putea sa va dau destule, dar nu cred ca este cazul sa le facem publicitate, fie ea si negativa...
Cati dintre voi ati cunoscut astfel de oameni? Si cat de mult va afectat, personal, ipocrizia lor?
Care este logica in comportamentul lor?De ce se poarta asa?
La aceste, ultime, doua intrebari se pare ca va pot oferii raspunsuri:
In primul rand, omul prefacut nu are incredere in nimeni. De ce? Pentru ca traieste cu impresia ca toti cei din jur sunt niste etaloane ale propriului sine.Asadar nu are prieteni adevarati.
In al doilea rand, vrea sa demontreze, prin jocurile de culise si manipularea celorlalti , ca este cel mai bun, cel mai tare si ca, daca vrea, poate sa te "faca".
In al treilea rand se inconjoara de lingusitori, pentru ca acestia ii hranesc lui ego-ul, iar in felul acesta el se simte multumit.

As putea sa va ofer un exemplu de persoana prefacuta, pe care am intanlit-o anul trecut.
La prima vedere, parea cea mai cumsecade persoana si cea mai competenta. Modul in care vorbea era exemplar, zambea si te facea sa te simti bine. Dupa ce te relaxai, in schimb, cu zambetul pe buze, iti spunea, mai mult sau mai putin direct, ca nu esti bun de nimic! Si te facea sa te simti ca un ratat, care nu are ce cauta langa ea. Ii placea sa provoace suferinta in randul celor "mici", care nu aveau cum sa ii dea nici o replica, de teama. Nu ii placeau luptele drepte cu adversari pe masura, iar cand se ajungea la asa ceva trisa si apela la alte jocuri de culise pentru a castiga batalia.

Termenul de "prefacatorie" ii se potriveste manusa si dupa parerea mea ar trebui ca in dictionar, cand vom cauta acest termen sa apara si numele acestei persoane.
Din pacate, nu pot sa-l fac public, pentru ca eu sunt prea "mica", ca ma pot masura cu acesta personalitate marcanta a prefacatoriei din Romania, dar va sfatuiesc , daca intanliti astfel de persoane, sa le evitati si sa incercati pe cat posibil sa nu interactionati cu ele, pentru ca sunt periculoase.Se hranesc cu voi, asa cu se hraneau vampirii cu sangele fecioarelor!
Va doresc succes!

sâmbătă, 14 februarie 2009

O lume fara noi



Ce s-a intamplat cu noi?!Ne-am cufundat in griji intr-un neant, in care ne zbatem sa supravietuim, in care puterea banului a pus stapanire pe viata si pe existenta noastra...


Ce s-a intamplat cu inocenta?!Oare mai putem sa fim asa cum eram odata?!Senzatia aceea de liniste sufleteasca, in care nu ne pasa, sau, mai bine, nu avem de ce ne teme, unde viata era roz , iar noi eram centrul univesului?Momentul in care simteam ca fiinta de langa noi reprezinta totul, ca ea va exista pentru toata viata noastra si ne va ocroti de spaimele viitoare?!


Unde e iubirea pura, in care nu distingeam nici o urma de materialism si prefacatorie, in care eram doar noi! Cand ne-am transformat in fiintele acestea grotesti, in care existenta se rezuma decat la nevoile primare...Cand ne-am indobitocit?Care a fost cauza schimbarii noastre?Cand ne-am pierdut inocenta?Sunt intrebari pe care mi-i le pun cu parere de rau, pentru ca nu reusesc sa gasesc un raspuns plauzibil la ele.


Sa inchidem ochii si sa ne trezim asa cum eram atunci, fara pacate si fara minciuni, fara dorinte primare, cu inocenta primului rasarit la malul marii, entuziasmul pe care l-am avut, cand l-am vazut pe el/ea;emotia primului sarut si fericirea primei iubiri!Dar nu se poate...


Ne-am maturizat inainte de vreme, iar acum tanjim dupa o proiectie a noastra in trecut.Ne-am schimbat si fiinta aceea inocenta nu mai exista!A murit odata cu vremea si oricat am incerca sa o inviem, nu va mai fii la fel...De ce nu mai putem iubi cu adevarat? De ce nu mai putem darui totul, fara sa mai cerem ceva in schimb?!Sa fie devina el/ea?Nu am gasit persoana potrivita sau pur si simplu chiar exista decat o iubire adevarata, iar restul sunt decat proiectii ale acesteia?Se spune ca odata ce iubesti cu adevarat, iubesti pentru toata viata.Dar oare cum ne dam seama ca am gasit-o? Poate am intanlit-o si i-am dat drumul inainte de vreme... Sau poate ca nu exista iubire, decat pentru inocenti, dar ce frumos este sa iubesti, sa te simti in al 9-lea cer fara un motiv anume, sa zambesti si sa fii cu capul in nori ...sa simti fiori atunci cand il/o vezi si te priveste...


De ce sa ne aducem aminte de aceste sentimente doar de Sf. Valentin? Ne trebuie oare aceasta sarbatoare comerciala, ca sa ne amintim de ceea ce am pierdut/de ceea ce simtim?!