Ce s-a intamplat cu noi?!Ne-am cufundat in griji intr-un neant, in care ne zbatem sa supravietuim, in care puterea banului a pus stapanire pe viata si pe existenta noastra...
Ce s-a intamplat cu inocenta?!Oare mai putem sa fim asa cum eram odata?!Senzatia aceea de liniste sufleteasca, in care nu ne pasa, sau, mai bine, nu avem de ce ne teme, unde viata era roz , iar noi eram centrul univesului?Momentul in care simteam ca fiinta de langa noi reprezinta totul, ca ea va exista pentru toata viata noastra si ne va ocroti de spaimele viitoare?!
Unde e iubirea pura, in care nu distingeam nici o urma de materialism si prefacatorie, in care eram doar noi! Cand ne-am transformat in fiintele acestea grotesti, in care existenta se rezuma decat la nevoile primare...Cand ne-am indobitocit?Care a fost cauza schimbarii noastre?Cand ne-am pierdut inocenta?Sunt intrebari pe care mi-i le pun cu parere de rau, pentru ca nu reusesc sa gasesc un raspuns plauzibil la ele.
Sa inchidem ochii si sa ne trezim asa cum eram atunci, fara pacate si fara minciuni, fara dorinte primare, cu inocenta primului rasarit la malul marii, entuziasmul pe care l-am avut, cand l-am vazut pe el/ea;emotia primului sarut si fericirea primei iubiri!Dar nu se poate...
Ne-am maturizat inainte de vreme, iar acum tanjim dupa o proiectie a noastra in trecut.Ne-am schimbat si fiinta aceea inocenta nu mai exista!A murit odata cu vremea si oricat am incerca sa o inviem, nu va mai fii la fel...De ce nu mai putem iubi cu adevarat? De ce nu mai putem darui totul, fara sa mai cerem ceva in schimb?!Sa fie devina el/ea?Nu am gasit persoana potrivita sau pur si simplu chiar exista decat o iubire adevarata, iar restul sunt decat proiectii ale acesteia?Se spune ca odata ce iubesti cu adevarat, iubesti pentru toata viata.Dar oare cum ne dam seama ca am gasit-o? Poate am intanlit-o si i-am dat drumul inainte de vreme... Sau poate ca nu exista iubire, decat pentru inocenti, dar ce frumos este sa iubesti, sa te simti in al 9-lea cer fara un motiv anume, sa zambesti si sa fii cu capul in nori ...sa simti fiori atunci cand il/o vezi si te priveste...
De ce sa ne aducem aminte de aceste sentimente doar de Sf. Valentin? Ne trebuie oare aceasta sarbatoare comerciala, ca sa ne amintim de ceea ce am pierdut/de ceea ce simtim?!
ai dreptate Ana-Maria. probabil ca avem "nevoie" si de astfel de oameni printre noi; altfel nu i-am tolera. dar uite ce m-a invatat pe mine boxerita mea, Yvonne...prin multele plimbari sau iesiri in parc sau aer liber: cand "sareau" alti caini la ea, la noi, doar cu gura, mergea tantosa, cu parul zbarlit si, in caz de nevoie, gata de atac (sa ma apere pe mine). iar cand apareau in cadru caini din astia parsivi, de la care nu stiai ce sa te astepti si ii simteai gata sa te muste pe la spate, sarea ea mult inainte ca ei sa deschida gura sa latre sau sa muste. nu facea decat sa ii sperie si sa ii imprastie. nu se obosea sa muste din asa "mizerii" de caini. de fapt, n-avea obiceiul sa muste deloc. e drept, erau si unii (foarte putini) caini mai mari decat ea, de care pur si simplu se temea, tremura de frica. si da, pe lumea asta exista doua mari sentimente: dragostea si frica. iar cei lasi, se folosesc de cea din urma, pentru a-i domina pe ceilalti, pentru ca nu sunt capabili de dragoste. incearca sa iti vindeci sufletul si sa ii vindeci pe ei, pe astfel de parsivi, prin dragostea ta pentru oameni. vei vedea ca tu vei fi cea care o sa iesi invingatoare in cele din urma.
RăspundețiȘtergereiti raspund cu 2 citate din Francoise Dolto, din ultima carte citita, "Cand apare copilul". pentru ca imi apre ca despre copilarie si inocenta ei vorbesti tu. sa stii ca, cu copilul din noi ramanem vesnic impreuna, acolo. eu inca ma mai minunez de naivitatea mea in ceea ce-i priveste pe oameni. iar daca ei ajung sa ma raneasca in vreun fel, sunt constienta ca e doar vina mea.
RăspundețiȘtergere“Dragostea e o boala, o stie toata lumea, dar o boala fara de care nu se poate trai. Trebuie deci sa te imbolnavesti foarte de timpuriu si tot foarte repede sa inveti sa te vindeci de fiecare data cand te-ai molipsit.”
“Sa iubesti cu adevarat inseamna sa faci din intalnirile tale un prilej de imbogatire spirituala si nu doar o ocazie de a te oglindi in ochii celuilalt.”